Skip to content

Stres si frunze uscate

Vineri - 14 - Septembrie - 2007

Incepe scoala. Dar pe mine nu asta ma streseaza, ci faptul ca trebuie sa faci parte din valul ala de oameni care pornesc la cumparaturi. Bleah, dar e necesar. la Naiba. Acuma e sezonul cand toti „freak”-sii ies de sub pietre. Strazi pline de indiferenta si smecherie. Magazine care se bat in promotii cu afise de o idiotime incredibila. Ordine intr-un univers haotic. [varianta scurta]

 

[varianta lunga]

Pentru multi dintre noi 15 septembrie inseamna ceva, inseamna sfarsitul real al verii si inceperea unui nou „minunat” an scolar. Daca cineva te intreaba „oficial” ce crezi de faptul ca scoala va incepe, sunt sigur ca o sa raspunzi: ” Sunt atat de fericit. Abia astept sa-mi revad colegii, sa invat lucruri noi, sa scriu teme de mii de pagini la mate, sa tocesc la fizica … „. Nu zau! Daca te intreaba cineva din cercul tau de „prieteni” o sa raspunzi fara sa stai pe ganduri: ” Bleah scoala. I-as da foc!”. Mhmm ce zici de asta. Tu nu faci asa ceva nu? Desigur.

 

Pentru mine faptul ca scoala incepe e un factor stresant. Atat de stresant incat nu am chef sa ma trezesc dimineata nici macar pentru a posta ceva pe blog. E cumplit nu?

 

Suna credibil? La naiba, ok m-ati prins. Nu scoala este adevarat factorul stresant, ci faptul ca trebuie sa particip la ritualul de cumparaturi pentru scoala. Se intampla acelasi lucru ce se intampla in sezonul sarbatorilor de iarna. Mii de oameni se pun in miscare, oameni care toata vara au stat ascunsi, ies acum de sub „pietre”, toti cu acelasi scop, acel scop nobil pentru care trebuie sa te trezesti de dimineata ca sa nu fi prins de ghearele aglomeratiei, cumparaturi.

 

De intrebi daca este necesar sa participi la acest ritual, ti se raspunde acid:

 

– Te-ai imbracat? Hai odata!

 

– Fuck u bitch!

 

Desigur ca nu am zis cu voce tare. Daca ziceam ma spanzurau cu firul de la modem. Am tacut si am aprobat din cap. Si am devenit membru al multimii puse in miscare de motorul capitalist.

 

Si am mers prin „targ”. da targ. era sa mor de ras atunci and am trecut pe langa piata si doi vorbeau cum ca ei merg ” in targ aici”. Mai frate, cat de … incuiati pot sa fie unii. Daca stua sa mai gandesc ceea ce am afirmat in randul de mai sus, incuiatul sunt eu, fiindca intr-o anumita masura piata poate fi targ sau invers. Insa God Damn, come on. Targ ?!

 

Am supravietuit din fericire. Dar nu o sa uit. Burtosi si nespalati, copii adusi parca de pe campul de lupta, indiferenta acuta si mai ales caini cu setea in glanda. Da. Un caine care apartineau unei vanzatoare din piata, targ :), saracu murea de sete, iar stapanul statea la umbra si bea din sticla de Cola. Dai macar cola la saracu caine ca moare de sete ? Vroiam sa tip, dar desigur ca nu am facut-o, n-am tarie in … pentru a striga in public asa.

 

Am supravietuit.

 

S-a intamplat ceva care mi-a deschis ochii si m-a lasat sa vad ca nu exista numai ignoranti. eram intr-un magazin, shop, de incaltaminte. Rafturi de incaltari din tavan pana pe podea. Un nene (35-40 de ani) cu o atitudine de smecher iesita din comun i-a in mana o pereche, de ceva, nu mai tin minte ce exact, incaltaminte sigur era :), o verifica stramba din nas si o arunca inapoi in raft. Aici a avut loc „chestia” care mi-a deschis ochii. Locul acelui papuc sau adidas, era undeva pe raftul de jos. Smecherul nostru din cauza ca mandria nu i-a permis, nu s-a aplecat sa puna inapoi papucul frumos, ci la aruncat inapoi cu indiferenta, ca sim era acasa si isi arunca ciorapii. Papucul desigur ca nu a cazut in pozitia in care a fost anterior, aranjat frumos. Smecherul pleaca mai departe, chiar iese din magazin. Vroiam sa zic ceva, dar chiar daca as fi avut tot timpul din lume probabil nu as fi reusit sa spun ceva.

 

Papucul statea acolo aruncat, nimanui se parea ca nu ii pasa, cand din spatele unei fuste iese o fetita, care avea cam … nu stiu cat, na ma pricep la ghicit varste asa bine oricum era mica, imi ajungea la genunchi, i-a papucl in mana si il aranjeaza. Jesus! Un copil care ar trebuii sa ia papucul si sa il arunce in lume, fiidnca eu unul asa faceam cand eram mic. Aruncam cu lucruri in lume si radeam ca dementu, dar nu, fetita asta pur si simplu a aranjat idiotul ala de papuc. Why? De ce? Si acum am intre? Sa fi fost in joaca, sau asa a crezut ea ca e bine? Atunci mi-am dat seama ca dejeaba majoritatea celor din „grupa mare” se intrec in indiferenta, caci cei mici au un scut impotriva indiferentei, scut care se pare ca este distrus de timp si de educarea, sa zicem, precara. Insa macar nu sunt contaminati de la o varsta mica.

 

Ma complic cand incerc sa explic, si ajung sa spun un mare nimic 🙂 …

 

Ce crezi? Acem sanse sa invatam ceva de la cei mici?

_________________________

CAMPÁNIE s.f. 1. Totalitatea operaţiilor militare efectuate de armatele unei ţări sau de un grup de armate pe un teatru de luptă într-un anumit timp şi într-un scop strategic. 2. Acţiune organizată pentru realizarea anumitor sarcini într-o anumită perioadă de timp. [Gen. -iei. / < fr. campagne, rus. kampania].

 

Articolul acesta face parte din campania:
#[varianta scurta/lunga]
#[cuvant/dex]

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: